Un hangar de tip underground este un tip de hangar creat in special pentru uz militar, pentru aeronavele militare. La constructia acestuia se folosesc cantitati imense de otel si beton si sunt construite in subteran, de obicei adapostite de un munte sau deal, de unde si numele de “underground”.
Aceste hangare militare subterane de mari dimensiuni, le depasesc in marime cu mult pe cele normale, incluzand uneori tunele de acces catre o baza militara din apropiere, depozite de armament, camere speciale pentru mentenanta aeronavelor, un centru de comunicatii, camere de briefing, bucatarii, zone de dormit si generatoare foarte puternice de curent electric.
Printre tarile care au in folosinta sau au folosit in trecut hangare subterane se numara: China, India, Pakistan, Italia, Coreea de Nord, Albania, Norvegia, Africa de Sud, Suedia, Elvetia, Taiwan, Vietnam sau Iugoslavia.
India.
Fortele aeriene din India opereaza de ceva timp hangare subterane. In Uttar Pradesh se afla unul dintre cele mai mari hangare subterane din Asia si este folosit pentru adapostul si mentenanta aeronavelor militare de tip Sukhoi 30 MKI.
Suedia.
In 1941, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Fortele Aeriene Suedeze au demarat constructia primului hangar subteran al tarii, localizat langa Gothenburg in Sud-Vest. A fost dat in folosinta dupa 1943. Dupa sfarsitul razboiului s-au facut planuri pentru constructia cate unui hangar pentru fiecare baza aeronautica aflata in apropierea unui munte sau deal.
Aceste planuri ambitioase s-au dovedit in cele din urma foarte costisitoare si au fost reduse, in final fiind construite doar cateva hangare pentru bazele aeriene principale. Un al doilea mare hangar subteran a fost construit in 1947 la Tullinge, cu inceperea operatiunilor in 1950. Dupa aceasta perioada, toate planurile s-au indreptat spre finalizarea catorva hangare underground de dimensiuni mai mici dar care erau proiectate sa reziste loviturilor nucleare tactice directe.
Aceasta cerinta, presupunea constructia hangarelor la o adancime mai mare cu o acoperire in roca de cel putin 25 sau 30 metri.
Adaposturile aeriene intarite (sau hangarele mai mici).
Un adapost aerian intarit sau HAS in abreviere, este de fapt un hangar intarit pentru adapostirea si protectia aeronavelor militare de mici dimensiuni, asa cum ar fi avioanele de vanatoare sau elicopterele de atac. Cu toate astea, acest tip de hangar are un sistem de aparare pasiva prin insasi constructia sa, spre deosebire de alte tipuri de hangare cu aparare activa (asa cum ar fi rachetele sol-aer).
Ca si alte multe amplasamente de tip militar, hangarele tip HAS, au fost folosite cu precadere in perioada Razboiului Rece. Nato si tarile pactului de la Varsovia au construit sute de adaposturi de tip HAS, in toata Europa. In acest contex, adaposturile au fost construite avand specificatii de aparare contra armelor biologice sau nucleare, precum si impotriva atacurilor conventionale.
Dezavantajele constructiei unor asemenea structuri pe constructie metalica si beton sunt pozitia fixa a acestora, costul si imposibilitatea in majoritatea cazurilor, de a adaposti aeronave de dimensiuni mari sau medii. De asemenea conditiile de umiditate de la interior nu sunt propice pe termen lung echipamentelor depozitate (aeronave, subansamble, etc.)
